Egalitatea de șanse

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) interzice discriminarea pe motiv de cetățenie. De asemenea, acesta permite Consiliului Uniunii Europene să ia măsurile adecvate în vederea combaterii discriminării pe motive de sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală. În această privință, Consiliul trebuie să acționeze în unanimitate și după obținerea acordului Parlamentului European. Cu toate acestea, în domeniul specific al egalității de tratament și al egalității de șanse pentru bărbați și femei, se aplică procedura legislativă ordinară, care nu impune unanimitatea ci doar majoritatea calificată (Articolul 157 TFUE).

Discriminarea pe motive de cetățenie a fost întotdeauna interzisă de tratatele Uniunii Europene (UE), precum și discriminarea pe criterii de sex în contextul ocupării forței de muncă. Celelalte motive de discriminare au fost menționate pentru prima dată în 1997, prin semnarea Tratatului de la Amsterdam.

În 2000 au fost adoptate două directive:

• directiva privind egalitatea de tratament (Directiva 2000/78/CE), care interzice discriminarea pe motive de orientare sexuală, credințe religioasă, vârstă și handicap în domeniul ocupării forței de muncă;
• directiva privind egalitatea rasială (Directiva 2000/43/CE) care interzice discriminarea pe motive de rasă sau etnie, din nou în contextul ocupării forței de muncă, dar și în domenii precum educația, protecția socială, inclusiv securitatea socială și sănătatea, avantajele sociale și accesul la bunuri și servicii și furnizarea acestora, inclusiv în ceea ce privește locuința.
• Aceste directive se aplică cetățenilor din afara UE și apatrizilor, dar nu se referă la diferențele de tratament bazate pe statutul lor juridic și pe naționalitate.
• Legislația UE protejează, de asemenea, persoanele împotriva discriminării pe motive de sex în domeniile de mai sus, cu excepția educației.

În 2009, Tratatul de la Lisabona a introdus o clauză orizontală în vederea integrării luptei împotriva discriminării în toate politicile și măsurile UE (articolul 10 din TFUE).

Toate persoanele au dreptul la recurs judiciar în cazuri de discriminare directă sau indirectă, mai ales în cazurile în care se află în situații comparabile dar sunt tratate diferit fără o justificare obiectivă și legitimă. De asemenea, victimele discriminării pot apela la asistență din partea organismelor naționale de promovare a egalității, care sunt instituții publice înființate în toată UE pentru promovarea egalității și combaterea discriminării.

Sursă articol: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=LEGISSUM:nondiscrimination_principle